Între groapa de gunoi a oraşului şi Esenin
05.10.2009
|
Un poet din Galaţi trăieşte între două lumi. Prima dintre ele este laboratorul sufletesc
în care îşi compune poeziile şi în care are ca invitaţi permanenţi pe câţiva din
marii poeţi ai lumii. Cealaltă lume, în care trebuie să îşi consume dramele de fiecare
zi, este cea oferită de modesta sa slujbă de angajat la salubritate.
|
.jpg)
Dan Cheşcu
Dan Cheşcu scrie poezie din adolescenţă, iar acum are 54 de ani. A absolvit Facultatea
de Mecanică, specializarea Furnale şi Oţelării, a lucrat 15 ani la Sidex, dar la
un moment dat destinul său a luat-o razna.
Trei sacoşe cu întreaga avere
Şi-a pierdut locul de muncă, iar familia i s-a destrămat. După multe căutări, a
reuşit să obţină doar un loc de muncă la salubritate. Nu s-a mai cramponat de diploma
universitară, a vrut doar un loc de muncă, ca să realizeze cele două obiective ale
sale, să o ajute pe fiica sa, studentă în anul trei la Istorie, să termine facultatea
şi să îşi tipărească primul volum de poezie. „Am aflat cu surprindere că scrie
poezie. Când a venit să se angajeze, nu am ştiut că are studii superioare. Mi-a
spus că vrea ceva de lucru, chiar şi ca gunoier, ca să o ajute pe fiica lui să termine
facultatea. Ascultându-i povestea vieţii lui, am hotărât să îl angajez ca lucrător
la colectarea deşeurilor. Între timp, am aflat că are studii superioare, că scrie
poezie. Astea-s valurile vieţii“, a declarat Ion Ionescu, directorul
Ecosal SA Galaţi.
Dan Cheşcu nu mai are de mult casa lui. Locuieşte la căminul social al primăriei
de la Spitalul „Elena Doamna“. Dimineaţa pleacă la serviciu, iar seara
se întoarce, cărându-şi în trei sacoşe întreaga avere: manuscrisele, fotografii
de familie, aparatul de ras, tacâmuri, haine.
« Suferinţa, regretul, speranţa.
Astea sunt ale noastre, ale oamenilor. Şi avem şi iubirea, care eu cred că este
visul lui Dumnezeu şi că prin iubire Dumnezeu a creat lumea, iar noi, cu puterile
noastre limitate, prin iubire ne îndumnezeim. Asta are acel ceva din noi care nu
poate să moară, sufletul. Sufletul nu ştie decât să iubească şi să ierte. Valoarea
unui om nu rezidă în ce bogăţii are. Valoarea unui om este cât poate iubi şi cât
poate ierta
»
Dan Cheşcu
|
Primul volum de poezii
Îi place însă să recite din marii poeţi ai lumii. Preferaţii săi sunt Serghei Esenin, Francois Villon,
Walt Whitman,
Federico
Garcia Lorca şi Nicanor Parra Sandoval. Pe vremuri, realiza, la Radio Galaţi,
o emisiune de noapte în care recita poezii. Acum radiourile nu mai sunt interesate
de poezie.
În primăvară, un prieten din studenţie, care este realizator la o televiziune locală,
a făcut o emisiune despre Dan Cheşcu, care a fost difuzată pe 21 martie –
Ziua Internaţională a Poeziei. Un alt prieten, Ioan Vasile Duduş, un folkist cunoscut
în anii ’80, a aflat astfel de drama vechiului prieten. Duduş a sponsorizat
publicarea volumului lui Dan Cheşcu, iar zilele trecute a avut loc şi lansarea volumului
„Antidot“, apărut la Editura InfoRapArt.
Lansarea a avut loc la
Salonul Literar „Axis Libri“ de la Biblioteca „V.A. Urechia”,
în prezenţa a numeroşi poeţi, prozatori şi pasionaţi de literatură. Volumul se numeşte
„Antidot“, din două motive: „Antidot contra tendinţei de abrutizare
a omului şi antidot pentru „demăştizarea“ poeziei, pentru că, pe de
o parte spunem că poezia este receptată cu greutate, dar în poezie au pătruns multe
„măşti“. Dând drumul la tot ce seamănă a poezie se creează o confuzie,
adică valorile adevărate îşi fac auzit glasul mult mai greu în acest „cor“.
Eminescu a scris trei-patru sute de poeme. Noi, poeţii români ar trebui să avem
o anumită reţinere când publicăm aşa, foarte mult, pentru că Vieru, Dumezeu să-l
odihnească, spunea „De avem sau nu avem dreptate, Eminescu să ne judece““,
a spus Dan Cheşcu.
El ne-a mărturisit că se află într-o „situaţie socio-profesionalo-familialo-materială
precară“, dar se bucură că, într-o lume în care, pentru cei mai mulţi, viaţa
înseamnă lux sau lipsa acestuia, lui i-a fost destinat „luxul poeziei“.
« Balada pescăruşului
ciocul care apuca,
ghearele care au strâns,
aripile ce viaţă-au dat visului dumnezeiesc
sunt de lemn!
decât om, mai bine pescăruş!
ei spun că atunci când gerurile iernii
cată victime, să-şi îndulcească sila,
pescăruşii, speriaţi de-asalturile morţii,
se retrag în hăurile calde;
viaţa poate fi trăită şi aşa;
înnodând clipa de lanţul vremii;
viaţa asta, bună pentru oameni,
nu-i pentru prinţii văduvitului văzduh!
vor să iasă îngroziţi de slăbiciune;
dar capcana, tăcută, s-a închis;
ei nu ştiu să se târască … ştiu să zboare;
şi-i găseşti mereu neatinşi de întuneric:
pete albe luminând hăul pestilenţial
ei spun că încearcă doar odată
şi, apoi, infruntă nemiloasa gelatină-a morţii
şi se avântă în dânsa cum, candva,
se-avântau în aer şi-n sublim;
ciocul care apuca,
ghearele care au strâns,
aripile ce viaţă-au dat visului dumnezeiesc
sunt de lemn!
decât om, mai bine pescăruş! »
Dan Cheşcu
|
Resurse on-line:
Antidot - Poeme de Dan Cheşcu
Lansările de la Salonul Literar "Axis Libri"
Cuvinte cheie: poetDan Cheşcusalubritatevolum de poezii