Loading date and time...

Premii şi distincţii

 

EPSA 2011

Proiectul „Economia bazată pe Cunoaștere” a primit o nouă certificare de bună practică în cadrul ediției 2011 a premiilor „European Public Sector Awards” (EPSA) din cadrul Institutului European de Administrație Publică.

Certificarea proiectului EBC ca „Best Practice” a venit în urma a trei etape de evaluare derulate până în prezent de un juriu experimentat desemnat de EPSA, rezultând o listă scurtă de 58 de nominalizați dintr-un total de 274 de proiecte din 33 de țări participante la ediția din acest an. Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin Unitatea de Management a Proiectului, a concurat la premiile EPSA 2011 la categoria „Smart Public Service in a Cold Economic Climate” – Servicii publice inteligente într-un context economic dificil. Dinstincția de bună practică oferită în acest an recompensează și certifică rezultatele remarcabile pe care le-a avut proiectul EBC până în prezent.

 

COMPUTERWORLD Honors Program

Unitatea de Management a Proiectului, din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, a fost desemnată ca Laureat în cadrul ComputerWorld Honors Program 2011.

Proiectul „Economia bazată pe Cunoaștere” se alătură altor 254 de proiecte nominalizate din 23 de țări, dintr-un total de peste 1000 de aplicanți din întreaga lume.

Evenimentul de decernare a premiilor va avea loc pe data de 20 iunie 2011, la Washington D.C., SUA.

 

ASOCIATIA NATIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI

Premiul I în cadrul Competiţiei Naţionale a celor mai bune practici din Administraţia Publică, la categoria "Îmbunătăţirea serviciilor publice printr-un management organizaţional şi al calităţii performanţei", organizată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în 2010.

Proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere este considerat un exemplu de bună practică în administraţia publică din România datorită rezultatelor remarcabile obţinute, a eficienţei demonstrate şi a practicilor inovative diseminate.

 

THE HIGHEST HONOR IN PROJECT MANAGEMENT

Finalist în cadrul competiției International Project Excellence Award 2010, la categoria "Project Excellence in Medium-Sized Projects", organizată de Asociația Internațională de Project Management.

Rigurozitatea implementării şi succesul înregistrat de Programul de instruire TIC în şcoală şi afaceri şi Portalul eComunitate, ce fac parte din proiectul "Economia Bazată pe Cunoaştere", au impresionat juriul IPMA (Asociaţia Internaţională de Project Management), care le recomandă drept una dintre cele mai importante realizări în domeniul managementului de proiect.

 

e-Inclusion 2008

Medalie în cadrul Competiției e-Inclusion organizată de Comisia Europeană, la secţiunea "Geographic Inclusion", Viena, 2008. Proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere este considerat un exemplu de bună practică pentru utilizarea eficientă a IT&C şi a tehnologiei digitale pentru combaterea dezavantajelor sociale şi a excluziunii digitale.

 

Premiile IT&C ale Romaniei 2006

Economia Bazată pe Cunoaştere a fost considerat "Proiectul cu cel mai bun conţinut informaţional" în cadrul Premiilor IT&C ale României – Bucurerști, 2006, pentru contribuţia la amplul proces de extindere a accesului la tehnologii informaţionale şi comunicaţii moderne pentru comunităţile rurale - Bucureşti, 2006.

Vița de vie

Viţa de vie (Vitis vinifera L.) este o specie de plante din genul Vitis, familia Vitaceae, originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală şi sud-vestul Asiei, din Maroc şi Spania până în sudul Germaniei în nord şi în est până în nordul Iranului.

Este o liană, care atinge o înălţime de 35 m, cu coajă. Frunzele alternează, sunt lobate palmat şi au o lungime şi lărgime de 5–20 cm. Fructul este o boabă, cunoscut ca strugure; care la specia sălbatică are un diametru de 6 mm şi când se coace dobândeşte o culoare purpurie închis spre negru, cu o floare gălbuie; iar la plante cultivate este de regulă mult mai largă, de până la 3 cm lungime şi poate avea o culoare verde, roşie sau purpure. Specia sălbatică se găseşte în păduri umede şi pe malurile apelor curgătoare.

editează această definiţie adaugă o secţiune nouă
Cuprins [Ascunde]

Evolutia vitei de vie

Strugurii sălbatici au fost recoltaţi de cultivatori şi fermierii timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru cele nutriţionale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului.

Schimbări în conformaţia sâmburilor (mai mici la formele cultivate) şi distribuţii ale seminţelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia şi Georgia). Cultivarea strugurilor s-a răspândit şi în alte părţi ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate.

Strugurii au fost transportaţi în coloniile europene din întreaga lume, ajungând în America de Nord în jurul anului 1600 şi apoi în Africa, America de Sud şi Australia. În America de Nord, strugurii au format hibride cu o specie de Vitis, gen originar din regiune; unele hibride fiind create intenţionat pentru a combate Phylloxera, o pestă cauzată de o insectă, care a afectat viţa-de-vie europeană cu mult mai mult decât pe cea nord-americană, reuşind să devasteze producţia europeană de vin în câţiva ani. Mai târziu rădăcinile nord-americane au fost folosite în întreaga lume pentru a altoi V. vinifera, astfel încât aceasta să reziste în faţa Phylloxerei.

În America de Nord creşterea Vitis viniferei a fost limitată la regiunea cu climă temperată de pe Coasta de vest a Statelor Unite, în New Mexico şi California. Însă, datorită unor cercetări interprinse de Konstantin Frank, Vitis vinifera este cultivată acum şi în regiunile cu un climat mai aspru ca New York şi sudul provinciei canadiene Ontario. Munca Dr. Helmut Becker din anii '80 a adus Vitis vinifera şi în Valea Okanagan din British Columbia.

În martie 2007, cercetători australieni de la CSIRO, lucrând în Centrul cooperativ de cercetare pentru viticultură [2] au descoperit că "mutaţii independente şi extrem de rare din două gene [VvMYBA1 şi VvMYBA2] [din struguri roşii] produc o singură viţă-de-vie albă, care este părintele aproape tuturor varietăţilor de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit mutaţii, majoritatea strugurilor ar fi rămas roşii şi astăzi nu am avea mai mult de 3000 de cultivatori disponibili, de struguri albi."

Istorie

Strugurii sălbatici au fost recoltaţi de cultivatori şi fermierii timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru cele nutriţionale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului.

Schimbări în conformaţia sâmburilor (mai mici la formele cultivate) şi distribuţii ale seminţelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia şi Georgia). Cultivarea strugurilor s-a răspândit şi în alte părţi ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate.

Strugurii au fost transportaţi în coloniile europene din întreaga lume, ajungând în America de Nord în jurul anului 1600 şi apoi în Africa, America de Sud şi Australia. În America de Nord, strugurii au format hibride cu o specie de Vitis, gen originar din regiune; unele hibride fiind create intenţionat pentru a combate Phylloxera, o pestă cauzată de o insectă, care a afectat viţa-de-vie europeană cu mult mai mult decât pe cea nord-americană, reuşind să devasteze producţia europeană de vin în câţiva ani. Mai târziu rădăcinile nord-americane au fost folosite în întreaga lume pentru a altoi V. vinifera, astfel încât aceasta să reziste în faţa Phylloxerei.

În America de Nord creşterea Vitis viniferei a fost limitată la regiunea cu climă temperată de pe Coasta de vest a Statelor Unite, în New Mexico şi California. Însă, datorită unor cercetări interprinse de Konstantin Frank, Vitis vinifera este cultivată acum şi în regiunile cu un climat mai aspru ca New York şi sudul provinciei canadiene Ontario. Munca Dr. Helmut Becker din anii '80 a adus Vitis vinifera şi în Valea Okanagan din British Columbia.

În martie 2007, cercetători australieni de la CSIRO, lucrând în Centrul cooperativ de cercetare pentru viticultură [2] au descoperit că "mutaţii independente şi extrem de rare din două gene [VvMYBA1 şi VvMYBA2] [din struguri roşii] produc o singură viţă-de-vie albă, care este părintele aproape tuturor varietăţilor de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit mutaţii, majoritatea strugurilor ar fi rămas roşii şi astăzi nu am avea mai mult de 3000 de cultivatori disponibili, de struguri albi."

Evolutia vitei de vie

Strugurii sălbatici au fost recoltaţi de cultivatori şi fermierii timpurii. De mii de ani, fructul este cules atât pentru proprietăţile sale medicinale, cât şi pentru cele nutriţionale, istoria lui fiind strâns legată de cea a vinului.

Schimbări în conformaţia sâmburilor (mai mici la formele cultivate) şi distribuţii ale seminţelor sălbatice cultivatorilor, au avut loc între cca 3500-3000 î. Hr., în sud-vestul Asiei sau în sudul Transcaucaziei (Armenia şi Georgia). Cultivarea strugurilor s-a răspândit şi în alte părţi ale lumii, în perioada preistorică sau în antichitate.

Strugurii au fost transportaţi în coloniile europene din întreaga lume, ajungând în America de Nord în jurul anului 1600 şi apoi în Africa, America de Sud şi Australia. În America de Nord, strugurii au format hibride cu o specie de Vitis, gen originar din regiune; unele hibride fiind create intenţionat pentru a combate Phylloxera, o pestă cauzată de o insectă, care a afectat viţa-de-vie europeană cu mult mai mult decât pe cea nord-americană, reuşind să devasteze producţia europeană de vin în câţiva ani. Mai târziu rădăcinile nord-americane au fost folosite în întreaga lume pentru a altoi V. vinifera, astfel încât aceasta să reziste în faţa Phylloxerei.

În America de Nord creşterea Vitis viniferei a fost limitată la regiunea cu climă temperată de pe Coasta de vest a Statelor Unite, în New Mexico şi California. Însă, datorită unor cercetări interprinse de Konstantin Frank, Vitis vinifera este cultivată acum şi în regiunile cu un climat mai aspru ca New York şi sudul provinciei canadiene Ontario. Munca Dr. Helmut Becker din anii '80 a adus Vitis vinifera şi în Valea Okanagan din British Columbia.

În martie 2007, cercetători australieni de la CSIRO, lucrând în Centrul cooperativ de cercetare pentru viticultură [2] au descoperit că "mutaţii independente şi extrem de rare din două gene [VvMYBA1 şi VvMYBA2] [din struguri roşii] produc o singură viţă-de-vie albă, care este părintele aproape tuturor varietăţilor de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit mutaţii, majoritatea strugurilor ar fi rămas roşii şi astăzi nu am avea mai mult de 3000 de cultivatori disponibili, de struguri albi."

Utilizare

Folosirea strugurilor datează din neolitic, fapt demonstrat, de descoperirea unui depozit improvizat de vin, vechi de 7,000 de ani pe teritoriul actual al Georgiei, în 1996. [4]. Alte dovezi au arătat că mesopotamienii şi vechii egipteni aveau plantaţii de vin şi deţineau măiestria necesară fabricării vinului.[5] Filozofii greci preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor, atât ca întreg cât şi sub formă de vin. Cultivarea Vitis viniferei, ca şi producţia vinului, au început în China în timpul dinastiei Han, în secolul 2 î.Hr.[6], odată cu importarea speciei din Ta-Yuan. Totuşi, viţa-de-vie sălbatică, crescută la munte caVitis thunbergii, a fost folosită pentru producerea vinului înainte de sec. 2.[7]

Seva viţei-de-vie a fost folosită de vindecătorii tradiţionali europeni pentru tratarea bolilor de piele şi de ochi. Alte utilizări includ folosirea frunzelor pentru oprirea sângerării, dureri şi inflamaţii ale hemoroizilor. De asemenea, pentru tratarea durerilor de gât au fost folosiţi strugurii necopţi, iar stafidele au fost folosite pentru tratarea tuberculozei, constipaţiei şi setei. În tratatmentul cancerului, holerei, variolei, ameţelilor, infecţilor ale pielii şi ochilor, boli ale rinichilor şi ficatului au fost folosiţi strugurii necopţi.

Au fost dezvoltate varietăţi de struguri fără sâmburi, pentru a atrage consumatorii, însă cercetări recente au arătat că multe dintre propietăţile vindecătoare ale strugurilor provin chiar de la sâmburi.

Calendarul lucrarilor la vita de vie

Ianuarie
- se procura materialele necesare pentru plantarea vitei de vie, ca: araci, sarma, etc;
- se repara principalele unelte necesare lucrarilor viticole;
- se desfunda terenul pentru plantarile din primavara;
- se procura ingrasamintele chimice necesare pentru plantarea viei.

Februarie
- se face controlul viabilitatilor ochilor in viile roditoare si celelalte lucrari din luna ianuarie care nu s-au facut.

Martie
- daca timpul permite, se face dezgropatul timpuriu, dezmusuroitul sau debilonatul butucilor;
- se verifica spalierul, aracii, etc.;
- se controleaza starea de viabilitate a mugurilor la cultura vitei de vie in forma joasa si inalta;
- se incepe taiatul si copcitul vitei de vie;
- se incepe dirijarea si legatul coardelor taiate;
- se face completarea golurilor din plantatiile de vita de vie;
- se asigura mranita necesara pentru plantatul vitelor de vie;
- se aplica ingrasamintele organice si chimice de baza;
- se executa aratura adanca sau sapa mare.

Aprilie
- se planteaza vita de vie altoita si nealtoita in locul definitiv;
- se termina taiatul si copcitul vitei, dupa care se executa aratul sau sapa mare;
- se face controlul saptamanal al musuroaielor de la vita de vie plantata in primavara si se intretin pana la aparitia tuturor lastarilor.

Mai
- se continua controlul musuroaielor si spargerea crustei in plantatiile nou infiintate;
- se face plivitul lastarilor de vita de vie fara rod, pentru echilibrarea butucilor;
- se executa primele tratamente impotriva manei, fainarii, precum si pentru moliile de struguri. In anii cu precipitatii normale si infectii numeroase de mana, tratamentele de prevenire se executa saptamanal (cand se termina un tratament, incepe celalalt);
- se sapa pamantul si se administreaza ingrasamintele chimice azotoase inainte de inflorire;
- se face prima legare a vitei de vie, daca lastarii au atins lungimea de circa 40 de cm;
- se aplica ciupitul lastarilor in preajma infloritului.

Iunie
- se continua tratamentul impotriva manei si fainarii;
- incep tratamentele impotriva putregaiului cenusiu dupa inflorire si legare;
- se face primul copcit inplantatiile tinere;
- se face legatul al 2-lea al lastarilor;
- realizarea prasilelor, pe rand si intre randuri, cu administrarea faziala a ingrasamintelor chimice;
- se continua cu plivitul, ciupitul si legatul lastarilor;
- se aplica primul copilit (cand lastarii au 6-7 frunze se scurteaza la 4-5 frunze);
- se poate executa prima ingrasare foliara.

Iulie
- se continua legarea lastarilor;
- se continua tratamentele impotriva manei, a fainarii, a putregaiului cenusiu, a moliilor si a celorlalti daunatori;
- carnitul la soiurile de masa cu coacere timpurie si extratimpurie;
- repetarea prasilelor de vara;
- copcitul al 2-lea la viile tinere;
- se continua copcitul;
- se aplica a 2-a si a 3-a ingrasare extraradiculare (foliara);
- incepe recoltatul strugurilor la soiurile de masa extratimpurii.

August
- se aplica ultimele tratamente in plantatiile de vii;
- se executa ultimele prasile;
- se efectueaza ultimul legat;
- se face carnitul viilor roditoare prin indepartarea varfului cu 8-10 frunze;
- se face al 3-lea copcit in plantatiile tinere, copca ramanand deschisa;
- se executa desfrunzitul partial al soiurilor de masa;
- se recolteaza strugurii de masa la soiurile cu coacere mijlocie;
- se pregateste inventarul pentru culegerea strugurilor si pentru prelucrarea lor;
- se desfunda terenul pentru noile plantatii de vita de vie.

Septembrie
- se continua recoltarea strugurilor de masa si incepe culesul celor de vin;
- soiurile de struguri rosii se culeg la circa 10-15 zile dupa cele albe, iar cele aromate se culeg cu circa 10 zile mai tarziu decat cele rosii;
- culegerea strugurilor se face pe timp frumos si uscat, dupa ce s-a ridicat roua, separandu-se strugurii sanatosi de cei stricati.

Octombrie
- se aplica aratura de toamna sau sapa mare si ingrasarea de baza cu ingrasaminte organice si cu superfosfat si sare fosfatica;
- se desprind coardele de pe araci sau spaliere si se ingroasa butucii la cultura clasica, ca si coardele de pe cepii de siguranta la butucii condusi pe forme semiinalte si inalte.

Noiembrie
- se executa aratura de toamna sau sapa mare, cu administrarea concomitenta a ingrasamintelor organice si chimice;
- se termina ingropatul, musuroitul sau bilonatul butucilor;
- se face plantarea de toamna a vitei de vie.

Decembrie
- se transporta aracii, stalpii, sarmele pentru instalarea mijloacelor de sustinere si, eventual, se planteaza stalpii si ancorele;
- se continua transportul gunoiului de grajd.

Soiuri de vita nobila pentru struguri de masa

Muscat Perla de Csaba

soi extra-timpuriu (epoca de coacere in prima jumatate a lunii iulie). Strugurii, in greutate de 60-150 g, au boabele indesate, rotunde, de culoare galbena verzuie, cu pielita subtire. Pulpa prezinta aroma de muscat (gust tamaios). Se poate cultiva in toata tara, dar mai cu seama in zona viticola din sudul tarii, unde se coace mai devreme.


 

Regina viilor


Soi timpuriu, se coace in prima jumatate a lunii august. Strugurii, in greutate de 230-350 g, au boabele mari, usor ovoidale, de culoare galbena aurie, cu pielita groasa. Pulpa carnoasa, usor crocanta, are gust discret de muscat. Da bune rezultate mai ales in partea din sudul tarii.


Cardinal


Este un soi timpuriu. Strugurii incep sa se coaca spre sfarsitul lunii iulie. Au o greutate de 130-235 g, cu boabe mari, rotunde, usor turtite, de culoare rosie-violacee. Miezul este carnos, crocant. Este un soi fertil si productiv, insa foarte sensibil la ger. Din aceasta cauza trebuie cultivat mai ales in gospodariile din sudul tarii si numai cu conditia de a fi protejat peste iarna prin ingroparea corzilor.


Chasselas dore


Se coace in a doua jumatate a lunii august. Strugurii, in greutate de 100—250 g, au boabe de marime mijlocie, rotunde. La coacerea deplina pielita capata o culoare galbena aurie, uneori cu pete ruginii. Se poate folosi si pentru obtinerea vinului curent de masa. Exista si un soi cu boabe colorate in roz (Chasselas roze). Se poate cultiva in gradina de langa casa in toate regiunile tarii.

Muscat de Hamburg


Este un soi foarte apreciat de populatie pentru calitatile lui gustative. Se coace la inceputul lunii septembrie. Strugurii, in greutate de 300-400 g, au boabe ovoidale, de culoare neagra si acoperite cu un strat de pruina (ceara). Miezul este carnos, cu gust tamaios. Acest soi se poate folosi si pentru vinificat, rezultind un vin curent de masa, cu gust discret de muscat. Se poate folosi in gradinile de linga casa in toate regiunile tarii. Trebuie cultivat impreuna cu soiul Cinsaut pentru a-i ridica productivitatea, printr-o mai buna fecundare.

Cinsaut


Se coace in acelasi timp cu soiul Muscat de Hamburg. Strugurii, in greutate de 300-400 g, au boabe mari, usor ovale, cu pielita subtire, colorata negru intens. Spre deosebire de soiul Muscat de Hamburg, miezul este mai zemos si fara gust de muscat. In plantatia de linga casa se va folosi in proportie de 1 butuc de Cinsaut la 5-6 butuci de Muscat de Hamburg.


Muscat d'Adda


Se coace o data cu soiul Muscat de Hamburg. Strugurii, in greutate de 300-400 g, ou boabe mari, sferice, de culoare neagra. Miezul este carnos, crocant si cu aroma mai putin intensa ca la Muscat de Hamburg. Se poate cultiva in aceeasi zona ca si Muscat de Hamburg.

 


A
fuz-Ali


Este un soi cu coacere tirzie (intre 20 septembrie si 10 octombrie). Strugurii, in greutate de 350-500g si chiar mai mari (1 kg), au boabe mari, de forma cilindrica, de culoare verde galbuie, cu urme de rugina pe partea insorita. Miezul este carnos, crocant. Este foarte indicat a se cultiva in gradina de linga casa in zonele din sudul tarii, unde poate fi cultivat si in forme inalte.

Bicane (Chasselas Napoleon)


se coace intre 1 si 15 octombrie. Strugurii, in greutate de 200-500 g, au boabe mari, ovoidale, de culoare galbena aurie, cu pielita groasa si miezul crocant. Da cele mai bune rezultate in gradinile de linga casa din regiunea subcarpatica din sudul tarii.


 

Italia
se coace dupa 25 septembrie. Strugurii, in greutate de 350—800 g, au boabe mari, ovale, colorate verde galbui si acoperite cu un strat fin de pruina. Miezul este carnos, cu gust discret de muscat. Se preteaza pentru cultura inalta in special in zonele din sudul tarii.

Reteta culinara

SARMALE IN FOI DE VIȚĂ DE VIE


 

Timp de preparare:
2 ore si 3 (complexitate medie)

Ingrediente:
1 / 2 kg carne de vita tocata
1 / 2 kg carne de porc tocata
50-100 g orez
1 ceapa mare dat prin masina de tocat
Piper , sare
cimbru
Marar tocat
½ lingurita de boia dulce
2 linguri de bulion
10 -20 g suc de rosii
Frunze de vita de vie

Mod de preparare:
Carnea se amesteca cu ceapa, oul, bulionul ,condimentele , sucul de rosii si orezul ales si spalat.
Frunzele se oparesc un minut in apa cu putina sare, se scot apoi si se pun in strecuratoare sa se scurga de apa, apoi se taie nervura de pe dosul lor se ia o lingura din compozitia facuta se ruleaza si se fac sarmalele.
Intr-o oala se aseaza pe fundul ei cateva frunze de vita de vie , apoi se aseaza sarmalele, rand pe rand.
La final se acopera cu frunze de vita de vie, se acopera cu apa,suc de rosii, se pune un pic de bullion si untura deasupra si se dau la cuptor.
Cand sunt gata se pot servi cu smantana

-

Medicina - calitati terapeutice

Din vechile timpuri popoarele au atribuit vitei de vie si produselor ei calitati terapeutice, uneori cu puteri miraculoase.
O serie de cercetatori afirma ca cel mai vechi "manula de medicina" cunoscut pana azi este o tablita sumeriana (de 4000 de ani), gasita in ruinele de la Nippur. Pentru pregatirea leacurilor , "medicul sumerian" se folosea de seminte, radacini, ramuri, scoarta, rasini, uleiuri, etc. Toate acestea se macinau marunt ssi se amestecau apoi cu vin kusumma, ulei vegetal obisnuit si ulei de cedru.
Medicii chinezi din vechime intrebuintau vinul ca dezinfectant general in marile operatii abdominale. Vechii egipteni recomandau strugurii copti amestecati cu pasta de grau pentru stimularea poftei de mancare, iar vinul il utilizau si pentru imbalmasarea mortilor.
Strugurii si vinul aau fost utilizati si in farmacopeea evreilor, fiind recomandati, alaturi de ulei, impotriva anginiei si durerilor intestinale, pentru intarirea organismelor debile si chiar la spalarea ranilor.
Regii persani il considerau ca un mijloc de lipezire a mintii; de aceea, inainte de a incheia tratative consumau putin vin.
Vechii greci foloseau trugurii dulci in cazurile de congestii pulmonare, iar stafidele fara seminte intrau in compozzitia unor preparate contra tusei. Zeama de agurida in amestec cu miere, sofran si vin sec era recomandat de Galen in angine. H i p o c r a t e, parintele medicinei, sustine ca vinul este cel mai bun medicament, util atat pentru cei bolnavi, cat si pentru cei sanatosi. Apreciind actiunea diferitelor soiuri cunoscute pe vremea aceea, el prescria pentru fiecare pacient doza corespunzatoare.
Romanii foloseau seva bruta ("apa de
vita") amestecata cu diferite rasini contra bolilor de piele, scoarta si frunzele uscate ale vitei de vie pentru cicatrizarea ranilor, iar cenusa de coarde impotriva unor afectiuni ale sezutului, contra arsurilor, inflamatiei slinei, intepaturilor de scorpioni si a muscaturilor de caine. Uleiul de seminte de struguri il foloseau pentru diferite afectiuni ale vederii, ale amigdalitelor,etc. Stafidele cu seminte, ca si sucul de lastari, erau recomandate pentru bolile de vezica, rinichi si tuse.
A s c l e p i a d e , fondatorul scolii de medicina de la Roma, declara ca vinul, prin foloasele pe care le aduce omului, depaseste chiar puterea zeilor.
In tratatul de farmacopee al lui D i o s c o r i d e sunt citate numeroase plante cu utilizare medicinala (inclusiv
vita de vie si strugurii), din cartea sa " De materia medica" s-au inspirat pana in epoca Renasterii, grecii, latinii si arabii.
In operele medicale ale lui A l e x a n d r u din T h a l l e s ( ultimul autor clasic al marilor medici din Antichitate) se afla o serie de prescriptii privitoare la folosirea strugurilor, a vinului si a diferitelor parti ale vitei de
vie.
Stramosii nostri dacii foloseau vinul tamaios in tamaduirea bolilor de ochi, iar vinul rosu fiert cu miere si cu mirodenii se folosea impotriva racelii.
X e n o f o n mentioneaza in scrierile sale pe un mare tamaduitor dac care folosea in mod curent vinul si strugurii pentru prepararea unor reputate medicamente cu caracter oftalmologic, iar "apa de
vita" sau "lacrima de vita" (seva scursa prin taieri,in primavara) se folosea pentru tratamentul diverselor plagi sau cicatrici.
In Evul Mediu, enterapia era larg aplicata in toate straturile societatii. Pe timpul cand ciuma si holera bantuiau cu furie populatiile europene, vinul si strugurii contituiau un remediu cunoscut ce se recomandat in scop curativ bolnavilor,cat si in scop preventiv - celor sanatosi.
In timpul Renasterii, Florenta si Venetia au devenit cele mai mari centre pentru fabricarea vinurilor hipocrate, obtinute de greci prin macerarea mai multor plante aromate si medicinale, dandu-le noi valente prin plantele adaugate: lemn de Santal, nuci muscade, mirt (provenit din Africa Orientala, din India, Indonezia).
Strugurii au urmatoarele actiuni benefice:
- alcalinizanta;
- cu neutralizarea aciditatii gastrice, deoarece prin arderea acizilor organici se formeaza carbonati si baze fixe (1 kg de struguri aduce echivalentul, in baze fixe a 6 g bicarbonat de sodiu);
- mineralizanta - prin cantitatea de saruri minerale si mai ales prin raportul intre potentarea in prezenta
vitaminelor si saruri minerale;
-
vitaminizanta - strugurii fiind sursa in special de vitamina C si unele vitamine B;
- diuretica - prin continutul mare de apa si prin prezenta potasiului;
- stimulanta a apetitulu i- prin aroma care da savoare fructului si prin aspectul care influienteaza psihicul consumatoruil;
- laxativa - datorita acizilor organici si celulozei (in cazul consumarii strugurilor cu pielita si seminte);
- colagoga si antitoxica - datorita fibrelor celulozice.
De asemenea, strugurii au proprietati absorbante pentru unii cataboliti (eventual cancerigeni) din tractul intestinal si chiar pentru unii toxici din exterior. Prin puterea lor de hidratare, fibrele absorb apa din mediul intestinal, reducand din concentratia noxelor si indepartand, o data cu apa, o parte din componentii nocivi. Astfel, accelerand tranzitul intestinal, se scurteaza perioada de contact dintre noxele din bolul fecal si peretele intestinal.
Boabele de struguri redau pofta de mancare, intaresc sistemul nervos, favorizeaza digestia, calmeaza tusea si au efect usor laxativ, iar la copii actioneaza impotriva
viermilor intestinali.
Uleiul din semintele de struguri se recomanda in dieta hipercolesterolemicilor si a persoanelor cu afectiuni cardiovasculare.
Sucul de struguri are multiplele proprietati:
- foarte digestiv;
-energic muscular si nervos;
-drenor organic,
-stimulent si degongestionant hepatic,
-racoritor si colagog,
-diuretic, laxativ si antiputrescibil,
-se recomanda in : anemie, covalescenta, demineralizare, sarcina, surmenaj, astenie, stari febrile, congestia ficatului si a splinei, tratamente bilioase si sangvine, artritism, reumatism, guta, litiaze, obezitate, nefrite, azotemie, edeme, intoxicatii, hipertensiune, tulburari digestive (dispesii), constipatie, enterita, dermatoze (eczeme, furunculoza).
Marele merit al mustului este acela ca se asimileaza extrem de usor si rapid, contribuind la hranirea muschilor de aceea este recomandat atat oamenilor sanatosi, tinerilor in crestere, sportivilor, gravidelor, varstnicilor, cat si oamenilor suferinzi de ficat, rinichi, afectiuni ale aparatului digestiv.
De asemenea vinului i se atribuie o actiune batericida, prin prezenta substantelor cu actiune antimicrobiana (tanin, aldehide, acizi, pigmenti), dar si o actiune antibiotica si anticolesterolica

Pilda viticultorului

Înainte de intrarea triumfală în Ierusalim, Duminica Floriilor, Mântuitorul ne dă pilda cu lucrătorii viei, care pentru mulţi credincioşi nu este clară. "Asemenea este Împărăţia Cerurilor, omului stăpân al casei care a ieşit de dimineaţă să tocmească muncitori la via sa. Tocmindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis la vie. Stăpânul a ieşit mai târziu pe la ceasul al treilea şi a găsit pe alţii stând fără lucru, i-a trimis şi pe aceştia să lucreze în vie. Ieşind iarăşi la ceasul al şaselea şi al nouălea a făcut la fel. Ieşind la ceasul al unsprezecelea a mai găsit încă muncitori pe care nu i-a tocmit nimeni. Stăpânul le-a zis: "Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptate veţi lua.

Făcându-se seară, stăpânul viei a zis îngrijitorului său: Cheamă pe fiecare muncitor şi dă-le plata câte un dinar. Atunci muncitorii care au fost de dimineaţă au fost nemulţumiţi, ei credeau că vor primi mai mult decât cei din urmă şi cârteau împotriva stăpânului. Stăpânul le-a zis: Prietene nu-ţi fac nici o nedreptate; oare nu te-ai învoit pentru un dinar? Dacă vreau să dau şi celor din urmă aceeaşi plată, nu-mi este îngăduit să fac ce voiesc cu ale mele? Sau, ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun? Isus încheie: Aşa vor fi cei de pe urmă întâi, şi cei dintâi la urmă, căci mulţi sunt chemaţi dar puţini aleşi" (Mt. 20, 1-16).

Pentru a ilustra această parabolă, vă dau câteva imagini. Parabola ne transpune într-o piaţă a unui sat oriental, unde se adună de dimineaţă muncitori pentru a fi angajaţi la lucru. Uneori au cu ei şi instrumentele necesare: sapă, lopată, seceră sau coasă. În Iudeea viţa de vie era foarte răspândită, căci strugurii şi vinul erau alimentele de bază în hrana poporului evreu. Despre vie se vorbeşte în Sfânta Scriptură de peste 100 de ori. Viţa de vie are nevoie de multă îngrijire: terenul trebuie să fie pregătit bine, viţele sădite, gunoite, legate de pari, îngrădite.

Un proprietar bogat, care în evanghelie se numeşte stăpân de casă, s-a dus de dimineaţă să angajeze muncitori pentru via sa. La evrei, ziua se împărţea în ore solare, în total 12. Raportul acestor ore este, cu aproximaţie, astfel: prima oră este 6 dimineaţa, ora a treia este ora 9, a şasea oră este ora 12, a noua oră este ora 3 după amiază, a unsprezecea oră înainte de asfinţitul soarelui. Plata unei zile de lucru era un dinar, sumă destul de mare; un soldat roman avea solda zilnică un dinar.

Stăpânul viei merge din când în când la piaţă să angajeze muncitori. Acesta este tabloul în care Isus aşează ultima pildă pe care o spuse în Pereia, dincolo de Iordan, înainte de Florii. Stăpânul viei reprezintă pe Tatăl Ceresc, care cheamă pe oameni în toate orele vieţii în via Sa, adică în Biserică. Aşa cum soarele dă neîncetat lumină peste întreg pământul, tot aşa harul divin luminează neîncetat sufletele spre bine şi virtute. Oricât ar fi de rău un om, el are clipe când aude un îndemn spre bine, dar nu acceptă chemarea.

Din parabolă constatăm bunătatea şi gratuitatea iubirii lui Dumnezeu faţă de om. Această iubire stârneşte răutate, uneori invidie, la care Stăpânul întreabă: "Oare este ochiul tău rău, pentru că eu sunt bun?". Dar, înţelepciunea şi iubirea eternă a lui Dumnezeu depăşesc orizontul strâmt al mentalităţii omului.

Fericit este omul care înţelege iubirea gratuită pe care Dumnezeu o dă, când vrea şi cui vrea. Fericit este cel ce se bucură că a fost chemat din zorii zilei să lucreze şi nu a aşteptat să fie chemat la apusul soarelui. Dar este fericit şi cel care a fost chemat la apusul soarelui fără să aibă vreun merit, ci din iubirea afectuoasă a Tatălui. Parabola arată gratuitatea şi îndurarea lui Dumnezeu. Unele persoane sunt chemate din copilărie şi vor începe viaţa sub privirea duioasă a Părintelui Ceresc chiar de la început. Alte persoane sunt chemate la vârsta tinereţii, alţii spre bătrâneţe. După o viaţă de plăceri şi lupte, când găsesc pe Dumnezeu ca pe unicul port de salvare, se bucură şi rostesc cu Sântul Augustin: "Doamne, de ce Te-am aflat aşa târziu?".

Parabola mai are o lecţie pentru evreii ce ascultau pe Isus în acele clipe. Cărturarii, fariseii, bogătaşii lumii, oare nu erau primii chemaţi să lucreze în via Domnului? Însă ei erau cuprinşi de bogăţiile acestei lumi, inima lor s-a învârtoşat şi, pentru aspiraţiile lor pământeşti, nu vor trece nici printre cei din urmă. Din contră, păgânii ajunşi târziu la cunoaşterea adevărului, intră şi câştigă întâietate în râvna pentru cucerirea cerurilor. Isus le zice fariseilor: "Se va lua de la voi împărăţia şi se va da neamului care face roade. Amin zic vouă, că vameşii şi desfrânatele vor merge înaintea voastră în împărăţia cerurilor".

Isus a nimicit prejudecăţile iudeilor, că ei vor fi cei aleşi, arătând că împărăţia lui Dumnezeu este universală. Toate naţiunile sunt chemate la câştigarea cerului şi a unei fericiri neapuse. Dar evreii nu au înţeles.

Din această pildă să învăţăm să nu fim invidioşi pe sufletele mai bune decât noi, să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a chemat să lucrăm în Biserica Sa, ştiind că El ne iubeşte cu iubire veşnică.


Bibliografie

http://ro.wikipedia.org
http://www.gustos.ro/retete-culinare/mancaruri-cu-carne/sarmale-in-foi-de-vita-de-vie.html
http://www.greco-catolic.ro/predici.asp?autor=ploscaru&id=55
http://www.gradina-online.ro/Soiuri_de_vita_nobila_pentru_struguri_de_masa_A3647.html
http://facultate.regielive.ro/seminarii/agronomie_industria_alimentara/produsele_vitei_de_vie-67755.html